OCTOGONUL.MyForum.ro

APOSTOL · SENIOR Data inscrierii: 13/Iul/2005 Mesaje: 264

Motto :
„Fara eu nu e Dumnezeu,
Fara neamul meu e lume” Mihail Eminescu

ATENTIONARE

La fel ca si in primele sase carti din seria OCTOGONUL IN ACTIUNE, in povestirea pe care o veti citi, fictiunea continua sa se impleteasca cu pura realitate. Cei care doresc sa separe componentele trebuie sa faca un efort de gandire pe care eu il consider cumplit de necesar si teribil de benefic. De ce folosesc acest stil ? Romanii trebuie sa gandeasca adânc pentru a intelege si a sti. Sunt convins ca o natiune care ajunge sa gandeasca si sa creada in proportie de masa este capabila sa-si asigure un viitor fericit.
Desigur, cititorii care prefera sa se distreze ori sa guste o portie de optimism de la „psihoterapeutul geto-dac” nu sunt de condamnat ; traim intr-o situație de adanca dezorientare, incertitudine si insecuritate sociala, incat orice farama de speranta este bine venita. Sper din toata inima ca, in scurt timp, voi vedea mii de semanatori de speranta trecuti la treaba. Stiu ca in neamul nostru sunt numeroase talente ascunse, ca zeci de mii de romani pot sa faca lucruri mult mai bune decat mine. Vreau sa-i vad cat mai curand pe frontul de lupta impotriva pesimismului, indoielii neintemeiate, lipsei de curaj, coruptiei. Le urez succes !
PAVEL CORUT
UN SCURT BILANT

[...] Coruptia la nivel inalt a devenit publica dar nu a fost si nu este pedepsita. Mai e trebuință sa spun ca aceasta inseamna o grava incalcare a legilor Romaniei ? Este clar ca am inlocuit dictatura fatisa a clanului Ceausescu cu dictatura mascata, a clanului Iliescu ? Ca dreptatea continua sa umble cu capul spart si adevarul sfasiat de maidanezi ? Ca omul de rand poate fi oricand „tras in teapa legii”, in timp ce inaltul demnitar corupt, mult mai vinovat, isi va continua afacerile, la fel ca si in „epoca de aur” ? Ca aceasta dispoziție de fanariotism se intinde de sus si pana jos, punand in pericol viitorul democratic al natiunii ? [...]
Sper si lupt. Stiu ca nu mai sunt singur. Ca mine gandesc milioane de romani. Trebuie facut ceva. Ceva pasnic si absolut legal. Ceva care sa permita Luminii sa patrunda in Geto-Dacia. [...]
Reamintesc insa prima lege a firii : Varain, sa nu ucizi ! Sa invingi prin forta spiritului tau ! Cred ca ati inteles deja ca noi, romanii, suntem urmasii varainilor (varankilor), ramaiasilor, militilor, hiperboreilor, pelasgilor, geto-dacilor. S-ar cuveni ca la fiecare facultate sa se introduca un curs de istorie a neamului geto-dac din perioada despre care anterior nu ni s-a spus nimic, respectiv mileniile VIII-I i.Ch. Acolo se afla radacinile celeste din care putem renaste. Asa cum bine observa Elie Dulcu, radacinile nu mor niciodata. Cei care au crezut ca descendenta celesta a hiperboreilor si pelasgilor este o pura fictiune s-au inselat. Viata va demonstra ca multe din „fictiunile” mele sunt pure adevaruri. Incredibile, dar adevaruri.

SFARSITUL SINGURATATII

[...] Tensiunea crescuse peste poate. Formulele din capul matrozului aveau o anumita semnificatie.
- Pai, pe un caiet scolaresc de dictando, am inceput ceva cam in felul : Corgralii erau cea mai inaintata civilizatie din Univers. Planeta dupa planeta infloreau sub mana lor. Venise randul Pamantului...
- Mai departe !
- Mai departe nu-i nimic. Mi-a fost rau. Tare rau. M-am intins pe canapea sa mor. Cand m-am trezit era seară instelata. Am vrut sa scriu mai departe. N-am putut. Am incercat sa continui. Tu stii cat de incapatanat e un contraspai care simte mirosul adversarului. Toata vointa nu mi-a întrebuințat la nimic.
- Mai departe ! am facut eu aproximativ rastit.
- Mai departe ? Nimic. M-am culcat zgribulit ca o fiara ranita. In urechi imi suna ceva. O conexiune bizara. O replica dintr-un film vazut candva.
- Spune !
Urlasem pur si simplu. Ingerul veghetor mi-a dat semnalul : Calm, Varain, foarte calm ! M-am linistit, soptind usor :
- Replica matrozule !
- Bizara. Nu stiu din ce film e. Suna precis asa : Ma voi urca in Cer sa fur un inger ! [...]

- Mai am ceva, parinte. Am aflat ca printre noi traiesc grali.
Verganul ma privea intens cu ochii sai albastri inchis, cu tenta violacee.
- Ai aflat mai mult, Varaine. Te framanta tragedia Luanei.
- Da, parinte al nostru din vremile uitate.
- Si vrei sa stii întocmai cum a fost. Crezi ca-ti face bine ?
- Adevarul, parinte ! Bun sau rau, adevarul !
- Nimic deosebit, Varaine. Ceea ce s-a intamplat in Tara Luanei se mai intamplase de zeci de ori pe planeta Pamant si de mii de ori pe alte planete din Univers. Civilizatiile de tip humanoid au fost plantate si distruse functie de necesitatile evolutiei generale. In cazul Luanei n-a fost o necesitate, ci un accident stupid.
- I-au ars de vii, parinte !
- Si ? Spiritul nemuritor nu moare in foc. Au redat spiritului ceea ce-i apartinea. Au prevenit un dezastru de mari proportii. Un dezastru care ar fi putut distruge planeta.
- Dar a fost o confruntare nedreapta. Luanii erau aproape salbateci.
O umbra de zambet trecu pe fata lui Incer.
- Te inseli, Varaine. Rebelii din Alcor pusesera la punct o tehnologie destul de avansata. Populatia se stratificase fulgerator intr-o piramida ciudata. La baza stateau sutele de mii de primitivi care abia stiau sa faca focul iar catre varf miile de vegani, alcori si denebi apti a manui tehnica spatiala.
- Dar alcorii erau prizonieri exilati...
- Erau insa multi. Garzile din Deneb si Vega se combinasera cu ei, capatand sange cald. Si toti se combinasera cu pamantenii. Asta nu fusese prognozat. Teoretic, erau incompatibili. Practic, legea a permis.
- Inteleg.
- Trebuie sa stii exact ce s-a intamplat. Abia atunci vei intelege. Patrula de grali a fost intampinata cu ostilitate de la mari departari. Ceva neluat in calcul de noi se intamplase.
- Se barbarizasera ?
- Mai grav. O alta civilizatie, dintr-un alt univers isi plantase semintele printre ei. O lume violenta si razboinica. Asta am aflat-o dupa...
- I-ati distrus pe toti...
- Nu chiar. Le-am luat probabilitatea de a redeveni violenti si agresivi.
- Dar au redevenit, parinte.
- Dupa mii de ani, amestecul demonic s-a refacut.
- Da, am spus eu dus pe ganduri. Radacina otravita de care m-a atentionat Demian.
- Cam asa ceva, a aprobat Incer. Cultura initiala n-a mai fost ingrijita, redevenind neascultatoare de Lege. Trebuie altoita din nou.
- Dar salbatecii din jur ?
- Material transformabil. Rezistenti. Buni pentru grefat spiritele civilizatiilor molesite.
- Atunci, de ce i-ati distrus ?
- Nu i-am distrus. Au fost martori inocenti la remedierea erorii. Asa s-au nascut legendele religioase. Cam asta a fost confruntarea dintre zei.
- Inseamna ca sub pamant se afla civilizatia pe care ati corectat-o ?
- Exact ! La suprafata veti gasi urmele adoratiei salbaticilor. Pe fiecare loc de confruntare au ridicat sanctuare si temple in memoria stapanilor cazuti. Sub monumentele lor veti gasi ceva ce va intereseaza.
- O impletire ciudata intre epoca pietrei si cea cosmica...
- Exact. Pe toata planeta veti gasi minuni ramase de la rebeli si de la misiunile de supraveghere.
- Pe mine ma intereseaza Carpatii. Caut radacina benefica. Caut absolut orice ne-ar putea scoate din starea actuala : urmele stramosilor, secretele lor, calea de urmat...
Cu un singur gest, veganul a fabricat in fata ochilor mei o harta a lumii noastre. Foarte exacta. Si extrem de la zi. O priveam cu interes. Incepeam sa intuiesc.
- Satelitul de cristal ? am facut eu.
- Exact. Statie intergalactica lansata de grali. Studiem progresele dar si regresele omenirii. Numai astfel vom putea interveni la momentul optim.
O alta idee interesanta ma presa. I-am dat glas :
- Inseamna ca voi ne-ati activat ? Voi ati trezit din somn samanta celesta din noi.
- Exact ! a confirmat Incer. Si vom continua pana la trezirea tuturor.
- Si bubulii ? am facut eu instinctiv.
- Samanta straina. Va necesită s-o adoptam si s-o reeducam. E interesanta. Distrugerea lor nu ne-ar fi de nici un folos. Trebuie sa-i studiem.
Legatura dintre Incer si Demian se refacuse. Intelegeam porunca batranului : Varain, sa nu-i ucizi ! Sa-i aduci in ascultarea Legii.
Mai aveam o problema. Fusesem educat in spiritul pastrarii secretului. Nu stiam ce sa fac.
- Parinte al stramosilor mei, ce trebuie sa afle omenirea ?
- Tot ce-ai aflat, Varain. Stiu de ce te temi : originile variate ar putea crea conflicte. Nu te teme. Lupta se va duce in fiecare om si nu intre oameni. Priveste harta ! Nu e un solitar loc fara samanta celesta.
[...]
- Parinte Incer, Zamolxe a fost vegan ?
Veganul m-a privit staruitor cateva clipe. Stia ce voiam. Dincolo de cuvinte se simtea nevoia marii certitudini.
- Zamolxe a fost, este si va fi un spirit universal si benefic. Mii de infatisari a luat de-a lungul timpului pentru a va invata Legea. Va iubeste nespus. Dupa distrugerea Tartarului si Luanei, El v-a ridicat din nou. El v-a explicat legile firii. El v-a adus la ascultarea de Lege. Va veni o vreme in care il vei cunoaste mai bine.
Nu mai aveam nimic de intrebat. Mi-am incrucisat bratele si am plecat fruntea. Asa m-am trezit in camera mea. Priveam ganditor, cu alti ochi, tot ce ma inconjura, incepand cu mobila din camera si terminand cu muntii ce se zareau prin fereastra. Eram foarte obosit dar foarte calm. Mi-am adus aminte ca jos astepta cineva. Un om pe care fusesem tentat sa-l consider dusman se dovedise a fi cu totul altfel. Dumnezeul stramosilor nostri imi ascultase ruga din adolescenta. Pe atunci, ca orice visator, scriam mult. Disperat de ce vedeam in jur, scrisesem : Trebuie sa existe si lucruri cu ambele fete luminate ! Trebuie ! Existau deja. [...]

Istovit de efort am recazut in starea de semiconstienta. Un intreg stup de albine imi vajaia in cap. Un roi de muste de foc imi muscau din trup. Eram o gramada de carne fara importanta. Un singur foc ardea intr-un coltisor nestiut de mintea omeneasca. Ardea dumnezeieste, ca un descantec. Susura molcom dar ferm : Lupta, Om din Neamul Oamenilor ! Lupta pentru neamul tau si omenire ! Lupta, nu te lasa !
Voiam sa lupt. Sigur ca voiam. O forta oribila din chiar fiinta mea se opunea : dormi, dormi, dormi... Focul celest al spiritului imi dadea de veste ca bubulii introdusesera in mine samanta distrugerii. Samanta lipsei de vointa si credinta. Samanta robiei psihice. Cunosteam deja cum o facusera. Drog, urmat de o puternica sugestie, executata de un hipnotizator de exceptie. M-am odihnit cateva secunde. Efortul de a gandi ma obosise teribil. O cumplita dorinta ma indemna sa abandonez tot, sa dorm, sa mor...
Atunci l-am simtit pe Cremene. O sageata energetica deosebit de slaba pornise de la el catre mine. Un mesaj redus : Lupta ! Ordinul purta pecetea lui Cremene. Simteam asta cu siguranta. Flacara celesta a spiritului a prins sa se agite vesela, plina de viata : Lupta, Om din Neamul Oamenilor ! Pentru neamul tau si omenire ! Am reluat efortul spiritual. [...]

Cam asa rationam eu, detasat de probleme, ca un spectator. Instinctiv, aplicam legea Octogonului : In indiferent ce situatie grea, detaseaza-te de problema si priveste-o ca pe un film facut cu actori. Imposibil sa nu gasesti scapare. [...]

- Cat mai putina alerta, cat mai multe informatii. Bine-ar fi sa nu va simta.
- ’Nteles, sefu’. Cotonogiti dar pe tacute. Sa nu simta cand ii usuram de documente.
- Asta n-o faceti ! Copiati tot ! Sa nu stie ca am ajuns la ele.
Balaiul s-a infoiat :
- Sefu’, da’ grijuliu te-ai mai facut cu sanatatea bubulilor ! Sa nu cumva sa faca infarct cand s-or scoate din somn fara hartoage. Noi suntem operativi, nu spai din filme. Intreaga mea viata am furat documente. O singura data m-au prins. Stii tu. Cu doua valize, in plin desert libian. Nu m-au crezut ca le gasisem si le duceam la politie...
- Acum nu furi ! Acum le copiezi frumos, sa nu simta buby nimic.
- Mda ! a facut lipoveanul obidit. O sa-mi montez un xerox undeva. [...]

- Doamna, m-am adresat eu, incepe piesa. De dumneavoastra depinde daca ne fluiera ori ne biseaza.
- Tinere, mi-a replicat ea pe un ton filosofic, bisatul si fluieratul n-au importanta. O sa intelegi tu asta mai tarziu. Important e sa-ti joci cinstit rolul.
Nu i-am raspuns. Superspionul Varain stia sa primeasca lectii si de la femei. Inclusiv de la cele in varsta. [...]

-Ce-i, taca, nu-ti place planul lui buby pentru Romania ? Ole, ole ! Se duse odiosul, da’ vin altii mai cumpliti.
Avea dreptate. Planul nu-mi placea deloc. Desi spion vechi, credeam ca exista o limita a nerusinarii. Discutia interceptata de Balai imi demonstra ca asa ceva nu exista in dotarea bubulilor. Rusinea era pentru oameni. Il impuscasera pe Ceausescu sub pretext ca ne infometase si lovise in fondul biologic national. La moment, bubulul sef ii reprosa codosului bastinas ca nivelul de trai nu scazuse cat trebuie. Calculasera martafoii lor ca romanii traiau bine. Ca inca atingeau cam 50% din nivelul de trai al anului 1989. Dupa parerea lor, tugulanul trebuia sa ajunga la mai putin de jumatate din vremea „odiosului”. M-a cuprins indignarea, am aruncat minicasetofonul si-am ras o gura de trascau din paharul Balaiului.
- Asta-i al meu, a tinut el sa defineasca exact situatia proprietatii. Si nu face sa bei la nervi. Face rau la ganditor. Unde-ai ajuns ?
- La chestia cu nivelul de trai. Auzi, ticalosie ! Abia are tugulanul cu ce-si tine zilele si ei cer sa-l termine.
- Si de ce te agiti ? Chestia e simpla. Plutonul de la Targoviste mai traieste. Aia de l-au lichidat pe nea Nicu pentru ca ne infometase mai pot face o fapta eroica. Ii trimitem la cartierul general al bubulilor. Vor pleca chiuind. Condamnarea e de data asta perfect legala. Si pronuntata de aproape toti pamantenii.
- Ar fi o solutie. Nu se potriveste cu legile mele. Violenta s-ar intinde ca ciuma. Fără întârziere si necrutator.
- Si ? Crezi ca-i rau ? Inca n-ai ascultat tot. Sa vezi tu „pretioase indicatii” de tavalit leul prin noroi. Zob ne face valuta ! Doua mii de lei dolarul.
- Asta nu se poate !
- Ba se poate, m-a asigurat Balaiul. In tara in care se minte si se fura pe fata, se poate orice.
- Si nemernicul asta, roman de-al nostru, cum de accepta astfel de jocuri ?
- Il doare pe el in cot de tugulan. El si-a bagat averea-n verzisori. E si interesat sa le ridice artificial valoarea.
- Macar ati aflat cine-i cel mare cu care trebuiau sa se vada mesagerii ?
- Ihi ! Dar nu-i nea Nelu. Am scapat de vizita la Cotroceni.
- Sa nu-mi spui ca nea Nelu nu are pufusor pe botisor !
- N-are ! E tugulan utopic. Face elogiul saraciei. Dar stie tot ce misca. Si binecuvanteaza toate magariile. Il au la mana. L-au prins si-l strang bine in menghina.
- E chior ? Nu vede ca merge la groapa ?
- Nu-i chior. E numai disperat. Ce-am gandit si ce-a iesit ?! e cantecul zilelor si noptilor sale. Ar da cat nu face sa-ntoarca timpul inapoi. Nu poate, insa. A gresit odata, e prins in lant. Condamnat pentru tot restul vietii sale.
- Lasa-l in disperarea lui ! Ce mai vor aia ?
- Monarhie. Conteaza pe Misu Manglitoru.
- Lasa nimicarnita asta monarhista ! Planuri legate de tara, de oameni ?
- Nimic logic. Darama, sfarama, scade ! Sunt pusi pe demolat.
- Iar noi stam cu mainile in san, am rabufnit eu. [...]

- Ai invins Varain ! Floarea Sperantei nu mai poate fi distrusa. Nici Credinta nu mai poate fi infranta.
- Ne-ati uitat ! Singuri si saraci in fata hardelor bubule.
- Nu v-am uitat ! a replicat Incer la fel de calm.
- Atunci de ce nu-i terminati pe bubuli ?
- Ii putem ucide dar nu trebuie. Avem nevoie de ei. Trebuie sa-i cunoastem.
- La ce va trebuiesc ? Sunt animale lacome si fara suflet.
- Numai cunoscandu-i pe ei, putem ajunge la stapanii lor. La invadatorii din netimp. Pe acestia trebuie sa-i distrugem.
- Dar timpul exista pretutindeni, am replicat eu ceva mai linistit.
- Asa ar trebui sa fie. Asa si este in universul nostru. Cei din universul netimpului gandesc insa altfel. Vor sa ne elimine.
O aberatie se prezenta in fata mintii mele de pamantean. Imensul Univers cu miliarde si miliarde de constelatii sa fie invadat si distrus ? Fiinte din netimp ? Nu se putea !
- Numai campurile pot fi distruse ! Iar timpul nu e camp.
Incer m-a privit din nou in ochi. Avea sa-mi comunice un secret. Trebuia sa-l tin minte :
- Si timpul e camp. De asta poti circula in el in orice directie. [...]

Unui popor flamand si umilit de infrangerea economica trebuia sa i se dea un nou ideal. Ivan gasise ca transformarea religiei in desăvârșit politic era exact ce le trebuia. Batranul mi-a confirmat gandurile :
- Planu-i deja facut si aprobat. Refacerea imperiului crestin ortodox si recucerirea capitalei ortodoxe. Suna frumos, nu ?
- Foarte frumos. Orice crestin ortodox simte tendinta fireasca de a intra in cruciada. Pentru noi suna insa groaznic : iar am cazut in zona de influenta ruseasca. Imperiul ortodox vizat de rusi nu ne poate excepta. Un mare pericol ne paste.
- Da, Varain. Capcana e diabolica. Accepti, intri in jug la rusi. Nu accepti, esti taxat drept anticrestin. Poate chiar Anticrist. Cum ai sparge capcana ?
Am inceput sovaielnic. Ideile veneau greu. Nu era sectorul meu.
- La credinta crestina nu putem renunta. E deja credinta nationala. Putem incerca sa le spunem romanilor adevarul. Sa le aratam crucea veche de cinci mii de ani. Crucea de la Cucuteni. Si altarul de la Trusesti. Aceeasi vechime.
- Nu te inteleg, Varain. Explica-te !
- Sper ca romanii sa inteleaga ce e de inteles. Aici s-au nascut miturile biblice si crestinismul. Forma actuala nu e decat o prelucrare facuta de izraeliti. O prelucrare deformata vizibil.
- Prea mult. Nu se poate ! Vor intelege numai cateva sute de mii. Asta inseamna fractionarea poporului. Cam asta urmaresc si bubulii.
- Si totusi, adevarul trebuie prezentat ! Cu probe, sa inteleaga toti. [...]

- Varain, vorbeste ! Daca mai taci zece secunde, tragem.
Era scaparea pentru neamul meu. Daca ma ucideau bubulii, pe pamant strain. M-am revoltat impotriva Sortii si-am provocat dusmanii :
- Sunteti niste prapaditi. Si-o sa va trosnesc de-o sa va fac pulbere !
Amenintarea a prins. Am simtit drogul patrunzandu-mi corpul. Nu mai adormeam insa. Ingerul meu veghetor fabricase deja antidotul. Am continuat sa-i injur pe bubuli. Ii simteam profund alertati, speriati. Incercam sa-i determin sa ma ucida. Au facut-o. Au lansat direct prin perete un proiectil imens, reactiv. In mod normal, trebuia sa spulbere camera cu tot cu noi. L-am vazut ca la un film. Iesea din perete, inflorea cu o flacara imensa, dar se stingea la doi metri de patul meu. M-am ridicat in capul oaselor, privind. Nu-mi venea sa cred ochilor. Al doilea proiectil reactiv a avut aceeasi soarta. Simteam deruta si panica celor de la sute de metri. A expertilor bubuli. Varain nu mai putea fi distrus prin noile mijloace faurite de ei. Nici eu nu ma simteam bine. Pentru a doua oara in viata mea, Stapanul imi refuzase dreptul de a muri. Cand toata mulțimea cerea viata, eu cerusem moarte. Si mi se refuzase. Nu era drept.
- De ce, Doamne ? De ce ?
Vocea din adancuri, vocea lui Demian, s-a ridicat poruncitoare :
- Lupta, Om din Neamul Oamenilor ! Pentru neamul tau si omenire !
M-am smuls din pat cu o miscare brusca. In jur, aparatele bubulilor paraiau si scoteau fum. Pricepusem. In jurul meu era un camp prin care nu mai putea intra nimic. Nici arme clasice, nici spiritele negative numite demoni. Am smuls electrozii de pe corp, strigand inrait :
- Acum, voi, cei care va credeti stapanii lumii, veti afla ce poate face un lup din Carpati !
M-am lipit de patul Balaiului pentru a-l proteja cu campul meu. Am ridicat ambele maini, am unit palmele in steaua cu zece raze si-am trasnit peretele din fata. A zburat ca o bucata de carton. [...]

N-am putut preveni dezastrul centrului bubul. Tipii erau innebuniti. In viata mea n-am auzit asa explozie. Totul cadea in jurul meu. Instinctiv, l-am tras pe Balai langa mine. Asta l-a salvat. De sus curgeau stanci. Nu pietricele. Stanci mari, de tone sau zeci de tone. Zdrobeau tot. Numai pe langa noi alunecau. Pricepeam. Scutul lui Zamolxe.
- Haimanale, a comentat Balaiul. Arunca cu pietre.
- Ihi ! am confirmat eu ganditor. Cam mari insa, pietrele. Cum or fi aratand haimanalele ? [...]

- Dumneavoastra nu suferiti ? l-am intrebat eu incet in timp ce porneam pe cararuia ce ducea spre piscuri.
- Nu ! m-a asigurat Cremene, urmandu-ma. Ar fi zadarnic. Demian m-a invatat sa nu fac nimic in zadar.
Asta era ceva nou, total necunoscut mie.
- Si dumneavoastra ati fost in Templu ?
- De mai multe ori. Acolo am invatat. Cum ar fi putut fi altfel ?
Avea dreptate. Primul pas in invatare se numeste Credinta. Fara ea nimic nu se poate face pe acest Pamant. Cu o singura conditie insa : sa fie Credinta adevarata, izvorata din Legea firii. Nu surogate artificiale, fabricate de minti mai mult sau mai putin perverse. Din pacate, gandeam eu, majoritatea credintelor religioase actuale sunt profund false. Asta explica si criza morala a omenirii ; lipsa unei credinte cu adevarat firesti, celeste, divine. [...]

Cilindrul a inceput sa se roteasca usor, prezentand semnele. Fiecare vedeam alt semn si intelegeam cu totul altceva. E simplu, credeam eu. Asa se nascusera deosebirile din care izvora violenta. Fiecare credea ca este in posesia adevarului celest suprem. In fapt, fiecare poseda numai o parte. Numai toate la un loc puteau indica drumul catre adevar. Pana acolo insa era mult. [...]

- Varain, inchipuieste-ti ca ai la dispozitie un calculator nespus de sofisticat. Il prezinti la 3 oameni : un salbatic din comuna primitiva, un necomplicat cetatean al secolului in care traiesti si un inginer specialist in calculatoare. Fiecare va defini calculatorul in alt mod, caci fiecare are o anumita imagine despre lume. Nici unul insa nu-ti va spune adevarul, caci nici unul nu-l stie. Aceasta este situatia creatiei : Dumnezeu este Big-Bang pentru evolutionisti. Iar Big-Bang este Dumnezeu pentru creationisti. Nici unii si nici altii nu au dreptate. Si asta pentru ca vor sa defineasca un fenomen despre care nu au macar cele mai simple si mai disparate informatii. [...]

In primele zile dupa asasinarea lui Ceausescu, un amic din sistemul de comert exterior mi-a spus :
- Pavele, sa stii ca Pingilica ne-a lasat o tara la cheie.
- Si la ce ne-a folosit ? am intrebat eu cu pragmatismul celor sase ani petrecuti printre yankei.
- Pai, nu trebuie decat sa remediem pe ici, pe colo si n-avem treaba. Cu industria pe care o avem si întrebuințând rezerva valutara mostenita putem sa-i batem la fund si pe nemti. Cine mai e ca noi ? Fara datorii externe, cu mari obiective social-economice deja rezolvate...
Amicul respectiv nu vorbea prostii, nu era politruc sloganar, ci meserias, specialist in economie si comert exterior. Muncise ani multi in tarile capitaliste, vazuse cum merg lucrurile in toata lumea. Un singur lucru nu stia : bubulii nu erau de acord ca Romania sa se ridice. Ii deranja. Le lua unele profituri de la boticurile lor nesatioase. Romania nu e prima tara trosnita de imperiul bubul. [...]

Cu ce a deranjat Romania pe bubuli ? In întâiul rand, cu nivelul de trai care, desi modest, era peste cel planificat de ei. Pentru a nu fi acuzat de fabulatii ori de propaganda, voi cita direct din documentele bubule, devenite publice. In ziarul Libertatea din 28 iulie 1993, „dizidentul” Silviu Brucan reproduce pretentiile Fondului Monetar International astfel : FMI este nemultumit de volumul deficitului bugetar si s-a ciocnit de refuzul guvernului Vacaroiu de a proceda la reducerile drastice ale cheltuielilor social-culturale cerute de banca. Pentru a-l convinge pe Watson de seriozitatea situatiei materiale a salariatilor, dl. Vacaroiu i-a aranjat o intalnire cu liderii sindicali, dar aceasta nu a fost de natura a „imblanzi” pe bancherii de peste ocean. Intrigant pentru mentalitatea acestor adepti ai Scolii Economice de la Chicago (Milton Friedman) si ai terapiei de soc este aprecierea lor ca raportat la nivelul productiei industriale 1993 a Romaniei, standardul de viata al populatiei este prea ridicat (60% fata de 1989) si ar trebui sa fie cam de 40 sau chiar 35%. In ce priveste somajul, rata lui de 9% reflecta un ritm nesatisfacator de privatizare : somajul in Romania ar trebui sa ajunga la 20%. Am incheiat acest mizerabil, nerusinat si cinic citat.
Sa stam stramb si sa judecam drept ! Pe Ceausescu l-au asasinat bubulii, in urletele multimii de tugulani indobitociti de slogane. Acuzatia principala : a infometat poporul, punand in pericol fondul biologic al natiunii. Nu neg vina lui Ceausescu in aceasta directie : ar fi putut creste sensibil nivelul de trai si n-a facut-o, fiindcă dorea sa investeasca rezerva valutara in alte directii. Altceva vreau sa subliniez : daca nivelul de trai al anului 1989 a determinat o condamnare la moarte, cel actual dictat de FMI, care nu atinge decat circa 50% din nivelul stabilit de raposat, ce merita ? Plutonul de executie de la Targoviste trebuie pus din nou pe rol, pentru a-i executa pe cei care ne infometeaza si mai rau decat fostul dictator. Ce mai dicteaza friedmanii din FMI ? Reducerea cheltuielilor social-culturale. De ce ? In ciuda sloganului „50 de ani de intuneric”, urlat de scursorile natiunii romane, majoritatea romanilor au un inalt nivel de cultura. Nu e constatarea mea. Sunt in contact permanent cu multi straini care au constatat cu stupefactie ca avem un popor foarte cultivat. Asta nu place bubulilor. Romanii trebuie indobitociti, adusi la stadiul de turma analfabeta. Mai trebuie sa comentez dictatul privind atingerea unui somaj de 20% ? Adica, fiecare al cincilea roman sa fie somer ? [...]

[...] aproape intreaga avutie nationala era in mainile romanilor sub forma de actiuni (parti sociale). Daca mai luam in considerare si rezerva valutara de peste 4 miliarde de dolari, intelegem ca Romania se putea privatiza intr-o singura zi. Da, se putea privatiza, dar in interesul romanilor. Nimic n-ar fi incaput in ghearele bubulilor care socoteau fiecare surub din fiecare fabrica romaneasca.
Cum au procedat bubulii pentru a preveni privatizarea in interesul cetatenilor romani cunoasteti. Ne-au returnat partile sociale (actiunile) in lei pe care i-au devalorizat de peste o suta de ori. Au falimentat intreprinderile noastre pentru a le cumpara in dolari umflati cu pompa FMI. [...]

APOSTOL

APOSTOL · SENIOR Data inscrierii: 13/Iul/2005 Mesaje: 264

Imi voi permite sa spicuiesc cateva fragmente din cartea LUMINA GETO-DACIA :

"....Sper si lupt. Stiu ca nu mai sunt singur. Ca mine gandesc milioane de romani. Trebuie facut ceva. Ceva pasnic si perfect legal. Ceva care sa permita Luminii sa patrunda in Geto-Dacia. In zilele din urma am discutat mult cu o reporterita de la televiziunea americana. M-a convins ca unchiul Sam a inceput sa inteleaga. A recunoscut ca exista bubuli, ca au fost loviti si ei, americanii, de catre fortele din umbra. A recunoscut cinstit ca nu ne-au știut asa cum suntem, ca s-au lasat imbatati de propaganda antiromaneasca. S-a aratat incantata de nivelul nostru de cultura, de trecutul nostru misterios, de firea romanului de rand, pe care a avut prilejul s-o cunoasca pe momentul hoinareilor prin Romania........Cred ca ati inteles deja ca noi, romanii, suntem urmasii varainilor (varankilor), ramaiasilor, militilor, hiperboreilor, pelasgilor, geto-dacilor. S-ar cuveni ca la fiecare facultate sa se introduca un curs de istorie a neamului geto-dac din perioada despre care anterior nu ni s-a spus nimic, respectiv mileniile VIII-i i.Ch. Acolo se afla radacinile celeste din care putem renaste. Asa cum bine observa Elie Dulcu, radacinile nu mor niciodata. Cei care au crezut ca descendenta celesta a hiperboreilor si pelasgilor este pura fictiune s-au inselat. Viata va demonstra ca numeroase din "fictiunile" mele sunt pure adevaruri. Incredibile, dar adevaruri..."
pag.7-8

APOSTOL